Somnambul

Da , e 1 noaptea si eu inca nu am prins gustul dulce al somnului de care ar trebui sa am nevoie atat de multa . Dar totusi nu-mi pasa . Nu am nevoie de somn cand mintea mi-e dominata de ceva mai presus de atat . Mintea mi-e dominata de ceva nedescris de extaziant si previzibil . Nu , nu previzibil din partea oricarui cititor . Previzibil din partea unui singur cititor . Pentru ca e singurul care stie cu adevarat despre ce vorbesc . Nici macar somnul imbatator nu e mai presus de gandurile care ma blocheaza fizic . Raman cu ochii atintiti spre un punct oarecare in camera intunecata in care imi fac veacul si savurez fiecare secunda . Cum ar putea somnul ce te duce spre incostient sa depaseasca aceste ganduri ? Nu ar putea . Pentru ca nimic nu e mai presus decat continutul acestor fructe de care nu ma satur niciodata . Este ca un tablou al Edenului , punand la o parte lucrurile ce se afla in spatele personajelor , pentru ca , centrul de interes este ceea ce trebuie analizat si nimic din ce e in spate nu le poate rupe legaturile dintre ochii lor hipnotizati de ochii celuilalt .