Stau aici , cu creierul atipind ca dupa o supradoza de morfina , plin de ganduri care vin si pleaca luate de vant . Ganduri care se intrec unele pe altele in capul meu futut de prea multe vieti . Respir adanc si imi spun ca ar trebui sa-mi asez filmul de aici de sus si sa-mi distrug grijile , pentru ca , ce naiba , doar zarurile pot fi aruncate din nou . Hai , sculpteaza-ma o data , aceste mici zgarieturi in roca dura din care sunt facut sunt un inceput sec . Distruge-mi mintea si ia-ma in Edenul de pe lumea aceasta , bratele imi sunt deschise .
-Raziel
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu