Ai venit , ca de obicei ,
Tu ce te numesti Sfarsit ,
Te-ai infipt in carnea-mi sangeranda
Si ai sapat atat de adanc incat mi-ai sfasiat sufletul ,
Sufletul ce acum se mananca pe dinauntru
Infometat de propriul gust
Se consuma pana va ramane praful , netrebnicule .
Nimicul va ramane si va dainui ,
Monarhul indurerat al dragostei ce odata a fost pura ,
Vreau sa o scuip afara si sa o calc in picioare ,
Dar e prea firava si inocenta ...
Ramai acolo , dragoste , cat inca iti mai pretuiesc
Momentele edenice pe care mi le-ai oferit .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu